Răbdarea si emoția în jocul de șah

Alina Georgiana Margineanu :

Fara nicio descriere îndelungă si fără nicio specificație prea complicata din punct de vedere teoretic, am identificat că emoția si răbdarea joaca un rol primar în jocul de șah.
Știm cu toții că atât copiii, cat si adulții prestează șah; acest aspect, din start, ne duce cu gândul că au emoții deferite, ca au “răbdare diferita”.
“Răbdarea ar fi cea mai importantă calitate! Si atenția, atât la detalii, cat si in ansamblu.”- Jugaru Lucian
Pentru că orice lucru dificil are si calități totodată, putem spune că emoția poate fi constructivă dacă e bine controlată. Controlul ei vine din siguranța cu care un copil, spre exemplu crede in capacitatea sa de a se adapta situației curentă sau viitoare.
În emoție, intervin si gândurile externe jocului de șah, ca de exemplu, întâmplările de acasă, gândurile pe care le poate avea un copil la vârsta lui, poate o notă proastă la școală…Dar există un coordonator de joc întotdeauna!
Spre a nu deraia de la subiectul principal al acestui text, si anume emoția si răbdarea în șah voi spune în următorul paragraf cat de importanta este răbdarea în șah.
Răbdarea se leagă în principal de cat este jucătorul de fixat pe ceea ce face si pe ceea ce gândește. Dușmani: stresul de acasă, a nu te concentra la ceea ce prestezi etc. Răbdarea necesita liniște intelectuală, necesita să nu te gândești în mod continuu la altceva si să fii tot timpul pregătit pentru a face față adversarului.
“Mai greu este cu cei mai mici, care au tendința să se grăbească și sa mute fără a tine cont de adversar.”- Jugaru Lucian
Cu cât emoția este stăpânită si răbdarea desăvârșită, cu atât succesul este mai aproape de a fi satisfăcut. Si…legat de satisfacere si succes, as spune ca în jocul de șah nu există o legătură al celor două, ca în fotbal sau alt sport. La șah un insucces as spune ca nu este atât de greu de reglat ca în cazul fotbalului. De ce? Deoarece răbdarea, emoția si inteligenta emoțională sunt puternice atuuri ale unui jucător de șah.
Greșeala multora dintre oameni este tendința de a spune că șahul nu este un sport. Total greșit! Este! Dar mi-ar da mie cineva dreptate să spun ca șahul necesita cea mai mare inteligenta emoțională, cea mai mare atenție și cea mai mare răbdare? As dori sa cred ca da!
Însă, nu neg faptul că celelalte sporturi nu au aceste abilități în legământul lor. Doar că la șah trebuie să fii concentrat de la început și până la sfârșit, deci răbdarea…
Voi face acum, legat de răbdare o diferență între fotbal si șah, spunând că la șah un mare atuu este răbdarea; trebuie să nu-ți grăbești adversarul să mute piesa respectivă, să nu-l mani la joc. La fotbal, însă, se regăsește opusul răbdării, as spune eu. Trebuie să-ți faci adversarul să șuteze greșit, să-l faci sa greșească.
Nu pot spune că șahul e sportul meu preferat, însă pot spune că îmi place cu ce se mănâncă: răbdare și emoție!
Alina Georgiana Mărgineanu